"Chiraleisa" sau "Doamne miluieşte !" (gr."Kyrie Eleison")

Cu drag, îmi aduc aminte, în aceaste zile, de anii copilăriei mele, când în fiecare Ajun de Bobotează răsunau uliţele satului în care îmi petreceam vacanţele, de strigătele copiilor care însoţeau preotul care umbla cu "Crucea" sau cu "Iordanul". Îl aşteptam de fiecare dată cu uşile deschise, cu pioşenie şi cu o lumânare aprinsă în mână, alături de cei ai casei.
Copii, îmbrăcaţi în haine de sărbătoare, purtând pe cap şapca aceea confecţionată pentru seara de Crăciun (din carton, învelită în hârtie glasată şi împodobită cu decoraţiunii din staniol) iar la mână sau în jurul pieptului clopoţei (care să sune cât mai tare şi mai strident), mergeau înaintea alaiului format din preot, diac şi sfăt, la câteva case distanţă, strigând cât puteau de tare ... „Chiraleisa! Chiraleisa!", pentru a anunţa sosirea acestuia şi pentru ca oamenii să se poată pregăti, să deschidă uşile, să aprindă lumânările.
Când preotul intra în casă, cu crucea într-o mână şi busuiocul în cealaltă, acesta, în timp ce stropea prin casă cu apă sfinţită, cânta alături de diac şi de sfăt :
"În Iordan botezându-te tu Doamne
Închinarea Treimii s-a arătat
Căci în glasul Părintelui a mărturisit Ție
Fiu iubit pe Tine numindu-Te
Și Duhul în chip de porumbel a adeverit întărirea cuvântului
Cel ce Te-ai arătat, Hristoase Dumnezeule, şi lumea ai luminat, slavă Ţie!”, versuri care fac referire la scena în care Iisus Hristos a fost botezat de Sfântul Ioan în apa Iordanului.
La plecare, nu uita niciodată să te întrebe cum ţi-ai petrecut sărbătorile, de sănătatea ta şi a familiei şi să-ţi ureze un an mai bun !

                                                                                  (Sursa foto: crestinortodox.ro)