A treia zi a lui 2015 ! Ca şi în alţi ani, dar nu la fel ca şi în anii copilăriei mele, am coci (sau colăcuţi, cum li se mai spune în alte locuri), primiţi de la mama mea.În copilărie, de Crăciun, când umblam cu "straiţa" cum se spune pe la noi, pe la Jurtelec (Giurtelecu-Hododului), se primeau coci, mere şi nuci, mai rar bănuţi. Se mai primeau şi "pupeze" (nişte coci mai mărişori în care se puneau două boabe de fasole sau păsulă :), cum se zice în sat). La fel primeai şi în seara de An Nou, când era obiceiul să umbli "mascat".
Şi, cum nu puteai să "mânci numa' ptită", cu atâta cârnaţ, clisă şi alte bunătăţi care erau pregătite pentru sărbători, aceştia (cocii) rămâneau undeva "uitaţi" în cămară, la răcoare (şi ceea ce mi se pare mie acum un lucru deosebit, deşi stăteau acolo foarte mult timp, nu prindeau mucegai, pe când ia ţine o pâine din zilele noastre, în aceleaşi condiţii şi ai să vezi că după trei-patru zile face mucegai).
Dar să revenim ! Deci, "uitam" cocii undeva în cămară, la loc mai răcoros iar înainte de Bobotează ne aduceam aminte de ei, mai degrabă bunicii, că noi nu aveam vreme de asta de "rându' saniei" pe care o căram de pe un dâmb pe altul, unde erau "duruşurile" mai bune. Luau cocii, care erau uscaţi şi întăriţi, îi tăiau aşa bucăţi ca prescura la biserică şi îi înmuiau într-o "străcurătoare", turnând apă fiartă peste ei. Mămuca tăia o bucată de clisă în bucăţi mai mici, pregătea câteva "jumere" (jumări) pe un blid şi un amestec de brânză de oaie şi puţână brânză de vacă, de "diboliţă" (bivoliţă, pentru cei neiniţiaţi). Tătuca suia în pod şi lua un dărab de cârnaţ care era gata afumat şi stătea la uscat ! După ce erau pregătite toate, puneau clisa şi cârnaţul într-o tigaie pe şpor şi le "înfoca" până sămănau cu jumerile din blid apoi le amestecau cu acestea.
No, după acee să amestecau tăte, clisa, cu cârnaţu' şi jumerile, brânza şi cocii opăriţi şi apoi numa să vă ţâneţi ! Pe atunci nu prea ştiam noi ce-i ala colesterol, raw-vegan, Dunkan, etc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu