Amintiri din ...copilărie (nu acuzaţi de plagiat înainte de a citi :) ) Introducere sau ... o mică "monografie istorico-etnografică" a locului copilăriei mele

 Giurtelecu-Hododului, locul copilăriei mele ! Nici nu ştiam că este aşa "renumit" până la o căutare pe Wikipedia :) Iată ce, la o minimă căutare pe Wikipedia, găseşti despre această minunată localitate ...
Cică, ar fi atestată documentar din 1378, deşi eu o ştiu doar din 1969, atunci când am apărut eu :) Şi 1378 este anul când a fost atestat ca sat românesc, că poate au mai fost şi atestări anterioare ;) (eu am fost atestat din iulie 1969...ca român ;) , ce tânăr sunt, ha,ha, ha)

   Situat in Ţara Codrului, la 6 km de oraşul Cehu Silvaniei (locul în care măicuţa m-a adus pe lume) şi la 44 km de Satu-Mare, pă scurtătura de la Hodod. Este situat în judeţul Satu-Mare, la limita cu judeţul Sălaj şi cu judeţul Maramureş. Poate că a avut norocul să nu fie în Sălaj şi ghinionul să nu aparţină de Maramureş. Dar sigur, ghinionul acestui sat a fost amplasamentul său, la graniţa dintre judeţe şi la marginea judeţului de care aparţine, fiind uitat de autorităţi ! Ce ne interesează mai puţin :) sau poate că nu ... în maghiară, "Giurtelecu" înseamna proprietatea lui Gheorghe. Măi, să fie, eu am un cumnat Gheorghe, care nu e din Giurtelec, sper să nu fie proprietatea lui, că m-am ars :) (mă scoate afară din sat) ! No, cu speranţa în suflet că am să-mi mai pot vizita locurile dragi, continuăm ... :) 
 Deci, să vedem ce mai spune Wikipedia...
 "Cele mai vechi vestigii cunoscute până acum din hotarul localităţii sunt din epoca bronzului, aşezarea de pe Dealul Nucilor" (un loc drag mie doar pentru faptul că pe acolo treceam când veneam de la baluri sau disco-balurile din Motiş sau Oarţa, Orţîţa, etc. şi în acelaşi timp, urât de mine, când mă gândesc la faptul că acolo mergeam la sapă la vie, la legatul ei şi ... la cules, până acum câţiva ani, când au avut grijă ţiganii, pardon romii, au furat şpalierii puşi cu trudă de tatăl meu, Viorel, Dumnezeu să-l ierte).
 Deci, prima atestare, ca sat românesc: 1378 (Gertheleke, Gyurgteleke, Gywrgthelek) iar pe durata următoare există o întreagă serie de menţiuni. La 1762 apare Hadad Győrgytelek, iar în 1850 deja sub forma Zsurtelek. Deci, da, exista şi înainte de a mă naşte eu :)

 Se pare că, deşi nouă ortodocşilor ne este greu să recunoaştem, "la 1908, erau 1400 greco-catolici în Giurtelecu Hododului. Construcţia bisericii având hramul "Adormirea Maicii Domnului", icoană ce era pictată la intrarea în biserică, a început în 1946 şi s-a terminat în 1970.

   Populaţia, conform Recensământului din anul 2002 (cu scuzele de rigoare, dar nu am date mai recente) era majoritar românească (98,9 %), restul..., nu vă vine să credeţi, nu...nu maghiari, rromi ! Ceea ce este foarte interesant este faptul că, din 816 locuitori conform recensământului din 200, nu exista nici măcar 1 (UNU) maghiar în sat ! Nu că mi-ar fi părut rău, da no, asta e :) !

Iată ce mai spune Wikipedia,

Potrivit Recensământul populației din 2002 (România), cei 816 locuitorii erau^[6]:

	Populatie	%
Români	807	98,9%
Romi	8	1,0%

După limbă^[7]:

Limbă	Populatie	%
Română	809	99,1%
Limba romani	7	0,9%

Personalități[modificare | modificare sursă]

• Virgil Măgureanu - director al SRI în perioada 1990-1997
• Ion Cuceu (23 iulie 1941, Giurtelecu Hododului), etnolog
• Marinel Constantin Zoicaș, politician în [[Baia Mare
• Dr. Viorel Rogoz, etnolog, Baia Mare
• Viorel Zoicaș, om de afaceri, Baia Mare

 Aici, la personalităţi, aş mai adăuga multe dar nu am timpul necesar să le enumăr...Părerea mea este că toţi cei născuţi sau crescuţi în această minunată localitate sunt "Personalităţi", fiecare prin felul lor de-a fi :)  

Această postare este un semn de preţuire pentru părinţii mei Viorelu' lui Avelu' Pupului (Dumnezeu să-l ierte) şi Anuca lui Văsălica Toderichii, pentru bunicii mei, Avelu' şi Iulica Pupului, Văsălica Toderichii (Dumnezeu să vă aibă în pază) şi Veronica Toderichii, pentru fraţii mei, pentru toate neamurile mele care trăiesc sau au trăit în această minunată localitate şi nu în ultimul rând pentru prietenii mei, Marcelu' Preşedintelui, Marcelu' Livii, Florinu' lui Tudor, Văsălica Cuţălui, Cornelu' Cosmii, Văsălica Păsulii, Văsălica Pintiuchii, prieteni cu care făceam să răsune uliţele când veneam de la câte un bal sau discotecă, (îmi cer scuze celor pe care nu i-am amintit aici, dar asta nu înseamnă că i-am uitat). Semn de preţuire pentru toţi cei cu care am petrecut clipe şi momente minunate, pe care, le voi aminti în postările ce urmează ... pentru toţi născuţi şi crescuţi în minunatul Giurtelec !

                                                                                         
(Surse: Wikipedia, Google Earth)