relaxare

relaxare

marți, 13 ianuarie 2015

"Irigarea prin picurare" ... DIY (prima parte)

 

  Nu vreau a mă erija într-un mare agricultor sau om de ştiinţă al sistemelor de irigare prin picurare, căci despre ele am vrut a vorbi, dar, pentru a veni în ajutorul celor care sunt interesaţi, am să vă expun, în cele ce urmează, modul în care am procedat şi materialele care le-am folosit, inclusiv cu trimitere spre magazinele online de unde am procurat materialele, fără nici măcar cea mai mică intenţie de a le face reclamă, şi fără absolut nici o obligaţie din partea dumneavoastră de a urma sfaturile şi exemplificat cu fotografiile de rigoare (cele de care dispun).
   Să purcedem ...
   În primul rând trebuie să dispuneţi de suprafaţa necesară de teren agricol pe care creţi să amplasaţi sistemul de irigare :) ha...ha...ha... glumesc, că doar n-o să vă apucaţi de agricultură fără a avea terenul necesar. Bun ! Continuăm, de această dată fără a glumi !
   Prima operaţiune pe care o veţi face... măsuraţi suprafaţa pe care doriţi să amplasaţi sistemul de irigare prin picurare şi faceţi o "planificare" a terenului, având în vedere şi rotaţia culturilor, pentru a putea face necesarul de materiale pentru sistemul de irigare prin picurare. Să ţineţi cont, părerea mea, şi ce veţi planta în următorii ani pe locul unde aţi făcut o anumită cultură în anul în care înfiinţaţi sistemul de irigare, pentru că, de exemplu, la roşii, după cum procedez eu, vin plantate 2 rânduri pe un strat iar la ardei cîte 3 rânduri şi atunci, nu veţi putea folosi sistemul de irigare în anul următor schimbând stratul de roşii cu cel de ardei fără a adăuga o linie de picurare pentru ardei şi a anula una pentru cel de roşii (nu se mai respectă distanţa de plantare) !!!
   După ce măsuraţi terenul şi vă faceţi o planificare a culturilor, faceţi necesarul pentru materiale. Pentru aceasta, calculaţi cum ieşiţi mai bine, având în vedere preţul şi durata de viaţă a acestora.
   În continuare, am să mă refer strict la sistemul de irigare prin picurare creeat în grădina proprie, fiecare urmând să-şi facă propriul calcul pentru grădina lui de legume.
   Eu am avut două linii de picurare.
   Una pentru grădina mică (sau grădinuţă, cum îi spunem noi), unde am avut iniţial plantate roşiile, cu 12 benzi de picurare (câte 2 pe fiecare strat) având fiecare aproximativ 8 metri lungime, linie care a fost transformată în irigare pentru mica plantaţie de căpşuni.

(aici este locul unde erau plantate tomatele şi teava cu racordurile tuburilor de picurare)


(tomatele înainte de a pune benzile de picurare, este una din greşelile pe care le-am făcut la început, am plantat înainte de a întinde benzile de picurare, greşeală de începător şi fără experienţă)
(acelaţi loc prezentat mai sus, dar în primăvara lui 2014, cu mica plantaţie de căpşuni)   

   O a doua linie, cu capacitate mai mare, este linia care face irigarea în grădina mare, adică linia care are 18 benzi de picurare de câte 16 metri fiecare aproximativ, cu posibilitate, cred, de a mai adăuga două sau trei benzi, cu condiţia de a face distribuţia apei doar pe această linie, adică de a opri linia care irigă căpşunii, ceea ce este posibil datorită robineţilor amplasaţi pe fiecare linie de irigare.





 (aceasta este a doua linie de irigare)
   
   Deci, aveţi nevoie de un bazin de 1000 litri (mai mic sau mai mare, în funcţie de suprafaţa pe care o să amplasaţi sistemul), pe care îl amplasaţi pe un suport de metal sau undeva la o înălţime de cel puţin 1,80 - 2 metri (cu cât înălţimea la care este amplasat bazinul este mai mare, cu atât presiunea în instalaţia de picurare va fi mai mare, dar ce fac aici, vă explic legile fizicii, scuze), un filtru cu sită din plastic sau inox pentru a nu lăsa impurităţile din apă să pătrundă pe benzile de picurare şi pentru a nu înfunda duzele acestora, 
ţeavă PE de 40 cu care "ieşiţi" din bazin, un profil T cu racord rapid pentru PE, robineţi de trecere cu reducţiile de rigoare, coturi PE, ţeavă PE de 32, racorduri benzi de picurare (şi aici vă dau un sfat...cumpăraţi racorduri pentru benzile de picurare CU ROBINET şi atunci veţi putea închide fiecare bandă în parte astfel încât puteţi hotărî singur care dintre legume să fie irigate mai mult sau mai puţin şi nu mai aveţi nevoie de robineţii de trecere care închid liniile de irigare) şi benzile de picurare.
Părerea mea, nu cumpăraţi dopuri pentru benzile de picurare, doar dacă vreţi ca instalaţia să arate aşa "Ca la carte" (cum se spune pe la noi). Ca să închideţi banda, o rulaţi puţin în capăt, tăiaţi o bucăţică din altă badă şi o puneţi peste partea rulată. Sunt ferm convins că nu aţi înţeles nimic :) , dar voi reveni cu explicaţii mai detaliate.
   Ca un sfat, primit de la domnul Sandu Toma, bazinul ar trebui vopsit într-o culoare mai închisă, de preferat albastru, pentru a evita depunerile de alge verzi.
   Eu am mai pus un robinet de trecere pe conducta care "iese" din bazin, astfel că robinetul bazinului va rămâne pe poziţia deschis în permanenţă. Acest robinet de pe conductă l-am pus pentru a avea acces mai uşor la deschiderea instalaţiei (datorită înălţimii la care era amplasat bazinul, era mai greu pentru unele persoane din familie să ajungă la el, le trebuia o scară). 
   Îmi cer scuze pentru unele greşeli de exprimare, ortografie sau inadvertenţe, ora târzie este de vină :) !
   
  Continuarea într-o postare următoare !  

miercuri, 7 ianuarie 2015

De ziua numelui tău ...Domnul să te binecuvânteze !

În fiecare an, în data de şapte a lui 'Gerar'' (''Genarie'', ''Ghenarie'' sau ''Călindariu", denumire dată primei luni a anului, adică Ianuarie), creştinii prăznuiesc soborul Sfântului Ioan Botezătorul, una dintre cele mai importante sărbători din calendarul creştin. Lui Ioan Botezătorul biserica a închinat şase sărbători: zămislirea (pe 23 a lui "Răpciune" sau Septembrie), naşterea acestuia (în a 24 zi a lui "Cireşar" sau Iunie), soborul lui (data de 7 a lui "Gerar"), tăierea capului (pe 29 a lui "Gustar" sau August), prima şi a doua aflare a capului lui (24 a lui "Făurar" sau "Luna Lupilor" cu i se mai spunea în tradiţia populară lunii Februarie) şi a treia aflare a capului său (în Florar pe 25, adică în luna lui Mai).
În această zi minunată, vă doresc tuturor celor care poartă acest nume (şi derivatele acestuia), să aveţi parte de un an minunat, de zile frumoase si fericire cât cuprinde. La mulţi ani tuturor !


                                                                           (Sursa foto:www.crestinortodox.ro)

luni, 5 ianuarie 2015

"Chiraleisa" sau "Doamne miluieşte !" (gr."Kyrie Eleison")

Cu drag, îmi aduc aminte, în aceaste zile, de anii copilăriei mele, când în fiecare Ajun de Bobotează răsunau uliţele satului în care îmi petreceam vacanţele, de strigătele copiilor care însoţeau preotul care umbla cu "Crucea" sau cu "Iordanul". Îl aşteptam de fiecare dată cu uşile deschise, cu pioşenie şi cu o lumânare aprinsă în mână, alături de cei ai casei.
Copii, îmbrăcaţi în haine de sărbătoare, purtând pe cap şapca aceea confecţionată pentru seara de Crăciun (din carton, învelită în hârtie glasată şi împodobită cu decoraţiunii din staniol) iar la mână sau în jurul pieptului clopoţei (care să sune cât mai tare şi mai strident), mergeau înaintea alaiului format din preot, diac şi sfăt, la câteva case distanţă, strigând cât puteau de tare ... „Chiraleisa! Chiraleisa!", pentru a anunţa sosirea acestuia şi pentru ca oamenii să se poată pregăti, să deschidă uşile, să aprindă lumânările.
Când preotul intra în casă, cu crucea într-o mână şi busuiocul în cealaltă, acesta, în timp ce stropea prin casă cu apă sfinţită, cânta alături de diac şi de sfăt :
"În Iordan botezându-te tu Doamne
Închinarea Treimii s-a arătat
Căci în glasul Părintelui a mărturisit Ție
Fiu iubit pe Tine numindu-Te
Și Duhul în chip de porumbel a adeverit întărirea cuvântului
Cel ce Te-ai arătat, Hristoase Dumnezeule, şi lumea ai luminat, slavă Ţie!”, versuri care fac referire la scena în care Iisus Hristos a fost botezat de Sfântul Ioan în apa Iordanului.
La plecare, nu uita niciodată să te întrebe cum ţi-ai petrecut sărbătorile, de sănătatea ta şi a familiei şi să-ţi ureze un an mai bun !

                                                                                  (Sursa foto: crestinortodox.ro)

duminică, 4 ianuarie 2015

Amintiri din ...copilărie (nu acuzaţi de plagiat înainte de a citi :) ) Introducere sau ... o mică "monografie istorico-etnografică" a locului copilăriei mele

 Giurtelecu-Hododului, locul copilăriei mele ! Nici nu ştiam că este aşa "renumit" până la o căutare pe Wikipedia :) Iată ce, la o minimă căutare pe Wikipedia, găseşti despre această minunată localitate ...
Cică, ar fi atestată documentar din 1378, deşi eu o ştiu doar din 1969, atunci când am apărut eu :) Şi 1378 este anul când a fost atestat ca sat românesc, că poate au mai fost şi atestări anterioare ;) (eu am fost atestat din iulie 1969...ca român ;) , ce tânăr sunt, ha,ha, ha)
   Situat in Ţara Codrului, la 6 km de oraşul Cehu Silvaniei (locul în care măicuţa m-a adus pe lume) şi la 44 km de Satu-Mare, pă scurtătura de la Hodod. Este situat în judeţul Satu-Mare, la limita cu judeţul Sălaj şi cu judeţul Maramureş. Poate că a avut norocul să nu fie în Sălaj şi ghinionul să nu aparţină de Maramureş. Dar sigur, ghinionul acestui sat a fost amplasamentul său, la graniţa dintre judeţe şi la marginea judeţului de care aparţine, fiind uitat de autorităţi ! Ce ne interesează mai puţin :) sau poate că nu ... în maghiară, "Giurtelecu" înseamna proprietatea lui Gheorghe. Măi, să fie, eu am un cumnat Gheorghe, care nu e din Giurtelec, sper să nu fie proprietatea lui, că m-am ars :) (mă scoate afară din sat) ! No, cu speranţa în suflet că am să-mi mai pot vizita locurile dragi, continuăm ... :) 
 Deci, să vedem ce mai spune Wikipedia...
 "Cele mai vechi vestigii cunoscute până acum din hotarul localităţii sunt din epoca bronzului, aşezarea de pe Dealul Nucilor" (un loc drag mie doar pentru faptul că pe acolo treceam când veneam de la baluri sau disco-balurile din Motiş sau Oarţa, Orţîţa, etc. şi în acelaşi timp, urât de mine, când mă gândesc la faptul că acolo mergeam la sapă la vie, la legatul ei şi ... la cules, până acum câţiva ani, când au avut grijă ţiganii, pardon romii, au furat şpalierii puşi cu trudă de tatăl meu, Viorel, Dumnezeu să-l ierte).
 Deci, prima atestare, ca sat românesc: 1378 (Gertheleke, Gyurgteleke, Gywrgthelek) iar pe durata următoare există o întreagă serie de menţiuni. La 1762 apare Hadad Győrgytelek, iar în 1850 deja sub forma ZsurtelekDeci, da, exista şi înainte de a mă naşte eu :)
 Se pare că, deşi nouă ortodocşilor ne este greu să recunoaştem, "la 1908, erau 1400 greco-catolici în Giurtelecu Hododului. Construcţia bisericii având hramul "Adormirea Maicii Domnului", icoană ce era pictată la intrarea în biserică, a început în 1946 şi s-a terminat în 1970.
   Populaţia, conform Recensământului din anul 2002 (cu scuzele de rigoare, dar nu am date mai recente) era majoritar românească (98,9 %), restul..., nu vă vine să credeţi, nu...nu maghiari, rromi ! Ceea ce este foarte interesant este faptul că, din 816 locuitori conform recensământului din 200, nu exista nici măcar 1 (UNU) maghiar în sat ! Nu că mi-ar fi părut rău, da no, asta e :) !

Iată ce mai spune Wikipedia,
Potrivit Recensământul populației din 2002 (România), cei 816 locuitorii erau[6]:
Populatie
 %
807
98,9%
8
1,0%
După limbă[7]:
Limbă
Populatie
 %
809
99,1%
7
0,9%
Personalități[modificare | modificare sursă]
 Aici, la personalităţi, aş mai adăuga multe dar nu am timpul necesar să le enumăr...Părerea mea este că toţi cei născuţi sau crescuţi în această minunată localitate sunt "Personalităţi", fiecare prin felul lor de-a fi :)  
Această postare este un semn de preţuire pentru părinţii mei Viorelu' lui Avelu' Pupului (Dumnezeu să-l ierte) şi Anuca lui Văsălica Toderichii, pentru bunicii mei, Avelu' şi Iulica Pupului, Văsălica Toderichii (Dumnezeu să vă aibă în pază) şi Veronica Toderichii, pentru fraţii mei, pentru toate neamurile mele care trăiesc sau au trăit în această minunată localitate şi nu în ultimul rând pentru prietenii mei, Marcelu' Preşedintelui, Marcelu' Livii, Florinu' lui Tudor, Văsălica Cuţălui, Cornelu' Cosmii, Văsălica Păsulii, Văsălica Pintiuchii, prieteni cu care făceam să răsune uliţele când veneam de la câte un bal sau discotecă, (îmi cer scuze celor pe care nu i-am amintit aici, dar asta nu înseamnă că i-am uitat). Semn de preţuire pentru toţi cei cu care am petrecut clipe şi momente minunate, pe care, le voi aminti în postările ce urmează ... pentru toţi născuţi şi crescuţi în minunatul Giurtelec !

                                                                                         
(Surse: Wikipedia, Google Earth)

SAWABONA - SHIKOBA, doar două cuvinte ?!?


Ce înseamnă SAWABONA - SHIKOBA. cuvintele care adună sentimente ...
SAWABONA, este un salut folosit de unele triburi din sudul Africii care, în traduce liberă, înseamnă: “Eu te respect, eu te apreciez. Eşti important pentru mine.” Iar SHIKOBA este răspunsul, care, tot în traducere liberă înseamnă: “Atunci, eu exist pentru tine" Frumos, nu ? Două cuvinte care exprimă şi adună multe sentimente, foarte mult respect. O lecţie de comportament dată de nişte oameni pentru care "evoluţia" nu a însemnat distrugerea relaţiilor interumane, aşa cum a fost pentru noi, cei "civilizaţi" !

sâmbătă, 3 ianuarie 2015

A treia zi din an ! Respectăm tradiţia ... cu paleucă de Giurtelec !


A treia zi a lui 2015 ! Ca şi în alţi ani, dar nu la fel ca şi în anii copilăriei mele, am coci (sau colăcuţi, cum li se mai spune în alte locuri), primiţi de la mama mea.

În copilărie, de Crăciun, când umblam cu "straiţa" cum se spune pe la noi, pe la Jurtelec (Giurtelecu-Hododului), se primeau coci, mere şi nuci, mai rar bănuţi. Se mai primeau şi "pupeze" (nişte coci mai mărişori în care se puneau două boabe de fasole sau păsulă :), cum se zice în sat). La fel primeai şi în seara de An Nou, când era obiceiul să umbli "mascat". 

Şi, cum nu puteai să "mânci numa' ptită", cu atâta cârnaţ, clisă şi alte bunătăţi care erau pregătite pentru sărbători, aceştia (cocii) rămâneau undeva "uitaţi" în cămară, la răcoare (şi ceea ce mi se pare mie acum un lucru deosebit, deşi stăteau acolo foarte mult timp, nu prindeau mucegai, pe când ia ţine o pâine din zilele noastre, în aceleaşi condiţii şi ai să vezi că după trei-patru zile face mucegai). 

Dar să revenim ! Deci, "uitam" cocii undeva în cămară, la loc mai răcoros iar înainte de Bobotează ne aduceam aminte de ei, mai degrabă bunicii, că noi nu aveam vreme de asta de "rându' saniei" pe care o căram de pe un dâmb pe altul, unde erau "duruşurile" mai bune. Luau cocii, care erau uscaţi şi întăriţi, îi tăiau aşa bucăţi ca prescura la biserică şi îi înmuiau într-o "străcurătoare", turnând apă fiartă peste ei. Mămuca tăia o bucată de clisă în bucăţi mai mici, pregătea câteva "jumere" (jumări) pe un blid şi un amestec de brânză de oaie şi puţână brânză de vacă, de "diboliţă" (bivoliţă, pentru cei neiniţiaţi). Tătuca suia în pod şi lua un dărab de cârnaţ care era gata afumat şi stătea la uscat ! După ce erau pregătite toate, puneau clisa şi cârnaţul într-o tigaie pe şpor şi le "înfoca" până sămănau cu jumerile din blid apoi le amestecau cu acestea.

No, după acee să amestecau tăte, clisa, cu cârnaţu' şi jumerile, brânza şi cocii opăriţi şi apoi numa să vă ţâneţi ! Pe atunci nu prea ştiam noi ce-i ala colesterol, raw-vegan, Dunkan, etc.

joi, 1 ianuarie 2015

Bine ati venit ! Şi ... bine v-am găsit !

Iată că, după mult timp petrecut în lumea "virtuală", după îndelungi "frământări" şi nehotărâri, am ajuns la o concluzie...e timpul pentru un blog personal, e timpul pentru un loc în care să-mi exprim părerile, gândurile şi opţiunile personale ! 
Uneori voi fi apreciat (mulţumesc anticipat), alteori criticat (şi pentru asta mulţumesc), dar ... crezul meu este că voi fi de fiecare dată înţeles, cu bune şi cu rele ! Şi pentru că este un început (de an şi de activitate), urarea mea este "Un An Nou plin de realizări !" La mulţi ani !